Nu care cumva sa va induca in eroare titlul, nu m-am facut nici mai culta nici mai desteapta. Si nu, nu oftati, speranta moare ultima, poate mai am o sansa, oricum, eu fac eforturi (Mi-am luat hamac, pe care il port in permanenta in portbagaj, am si o carte tot in portbagaj, deci sunt pregatita sa citesc oriunde si oricand, adeca bunavointa exista).
Azi dimineata, cum mergeam eu pe traseul meu obisnuit catre birou, lalaind ceva MIke Oldfield intre doua “complimente” adresate colegei de trafic aflate la volanul masinii din fata mea, decid ca sunt plictisita si trebuie sa ma intind, ca sa ma relaxez, nu-i asa.
Si ma intind, …. si ma intind. Si raman, asa intinsa, cu mainile in lateral, gura cascata, capul pe spate si ochii bulbucati, fixand, prin trapa de la masina, basoreliefurile de pe cladirea de langa stop.
“O, nu, nu-i drept sa te-ndoiesti!”, vorba poetutui. Ma frec la ochi si ma uit mai bine. Sunt doi si sunt goi.
Care este sansa sa te trezesti intr-o dimineata sub doua nuduri de barbati de 2,5 metri? Ha? Oare ce vrea sa imi transmita, mie, universul? Pana una-alta, sar pe telefon, sa fac doua poze, sa imortalizez momentul.
Cum mi-e plin capul de semnificatii si de interpretari de cand sunt ucenita in ale tarotului, am inceput sa despic firul in patru. Oare voi intalni pe cineva? Oare va trebui sa aleg intre doi barbati? Oare, pur si simplu e vorba despre sex? Nuuuu ca ca sunt acoperiti cu frunza sau carpe sau ce mama saraciei s-a fi gandit sculptorul in insiratia lui. Oare ar fi cazul sa caut pe cineva?. ma trezesc din reverie vreo suta de claxoane. Ma uit buimacita in jur si inteleg. Toti cei din spatele meu sunt barbati. Deh.
Numai ca, dupa aceea am inceput sa ma gandesc cum Doamne am trait eu aproape 40 de ani in Clujul asta, am trecut de sute de ori pe langa cladirea asta si este prima data cand bad basoreliefurile?
Macar ca, am mai scris eu pe aici, m-am invatat mai demult sa idic capul din trotuar si sa mai vad cladirile, da uite asta mi-a scapat.
Gugalesc rapid, gasesc doar un articolas despre cum au fost vandute ceva cladiri istorice ale Clujului, asa ca o sun pe mama Clujului d epoveste si ii forwardez poza. Ofcors ca recunoaste cladirea din prima si ocors ca ii stie si povestea. Si mi-a si promis ca o sa mi-o spuna si mie, cat de curand.
Pana la noi vesti…. am incalecat pe-o sa:)
